Principiul central de funcționare al transformatorului principal al unui transformator de putere este inducția electromagnetică, folosind un câmp magnetic pentru a obține creșteri/scăderi de tensiune și transfer de energie. Ideea sa de bază este de a utiliza curent alternativ pentru a genera un flux magnetic în schimbare într-o înfășurare, care, la rândul său, induce o tensiune într-o altă înfășurare.
Atunci când curentul alternativ curge în înfășurarea de înaltă{0}}tensiune a transformatorului principal, acesta generează un câmp magnetic alternativ în miezul de fier. Acest câmp magnetic este transmis prin miezul de fier către înfășurarea-de joasă tensiune, inducând o forță electromotoare (EMF) și realizând conversia tensiunii. Raportul de spire al înfășurărilor de înaltă-tensiune și de joasă-tensiune determină raportul dintre tensiunea de ieșire și tensiunea de intrare; acesta este denumit în mod obișnuit raportul de ture. Cu alte cuvinte, partea cu mai multe spire are o tensiune mai mare, iar partea cu mai puține spire are o tensiune mai mică.
Pe lângă conversia tensiunii, transformatorul principal îndeplinește și funcțiile de transmitere a puterii și de izolare. Permite conectarea în siguranță a rețelelor electrice de diferite niveluri de tensiune, blocând în același timp curentul continuu și unii curenți de defect, protejând echipamentele din aval. Eficiența transformatorului principal este foarte mare, de obicei peste 98%, dar o cantitate mică de pierderi de cupru și fier încă apar în timpul funcționării. Prin urmare, este necesar un sistem de răcire pentru a menține stabilitatea temperaturii și pentru a asigura funcționarea fiabilă pe o perioadă lungă de timp.
